Spitale românesti în cautarea unui fotograf

Spitale românesti în cautarea unui fotograf

Pe holul din blocul operator e destul de liniștit. Câte o asistentă mai iese din sala de operație și lasă ușa crăpată, cât să pot arunca o privire înăuntru. Se pregătea ceva acolo, ceva care fascina prin înfricoșare. Asistentele duceau de colo-colo obiecte neidentificabile. Totul era nou și misterios, iar pentru asta mintea mea umplea necunoscutul cu scenarii posibile, măcinând, în fundal, aceleași întrebări: oare ce se întâmplă înăuntru? O să amețesc? O să leșin? Era prima operație la care urma să asist. Rolul meu era acela de fotograf, în timp ce Matei, colegul de redacție, era responsabil cu partea video. Împreună trebuia să documentăm cazul unui pacient cu multiple hernii.

În timp ce dialogam cu fricile mele, total dezinvolt, chirurgul își făcea intrarea în sala de operație, la fel cum intră un actor pe scenă atunci cand îi vine rândul. Intră direct în rol, pe scena de operație. Peste câteva minute urma să fiu și eu în lumina lămpilor scialtice. Aveam aparatul foto într-o mână, iar în cealaltă obiectivul de schimb (35mm, f/1.8). Ochilor le atașasem filtre artistice, pregătite să interpreteze evenimentul. Între timp, ușa crăpată punea presiune. Intuiam că realitatea din spatele ei mă va schimba într-un mod semnificativ.

Ceea ce am decoperit în spatele ușii crăpate a fost, în primul rând, o cale către ceea ce fac acum: fotografii la operații medicale. Traseul parcurs până în acest punct nu a fost unul liniar, ci a inclus câteva decizii majore: șomaj, meditații la chimie, câteva luni în care am dedicat pană la zece ore, zilnic, anatomiei și chimiei și, în final, asumarea unui eșec. Am absolvit Facultatea de Filosofie, dar în căutarile mele am atins multe domenii, întotdeauna umaniste: jurnalism, antropologie, PR, fotografie. Parcursul unui om care își dorește, cu orice preț, să își găsească pasiunea.

316724_10150389717245772_1846294521_n

Imagine de la prima operație / Locație: MedLife Grivița / Foto: Matei Budeș

Cum am ales fotografia medicală?

Căutarile mele au fost stăvilite de o alăturare firească de termeni: fotografie și medicină, modul cel mai simplu de a împăca două pasiuni, altfel tensionate.  Fotograf de nunți, botezuri și evenimente corporate nu îmi doream să devin. Să fiu medic era o alegere costisitoare și îndelungată. Dar să fiu fotograf medical, cum de nu gândisem asta până atunci? O căutare amănunțită pe Google m-a ajutat să înțeleg că în România nu este nimeni specializat numai pe acest gen de fotografie. Imagini cu medicina ca leitmotiv mai există și sunt realizate chiar de fotografi cu multă experiență, dar nu este nimeni care să facă numai asta, zi de zi, care să își dedice tot timpul și entuziasmul pentru a imortaliza viețile închise, și totuși extrem de vii, ale doctorilor și ale pacienților. Spitalele freamătă de viață și nimeni nu ar fi dispus să își ia un angajament față de ele, purtând pe mână nu un inel, nici un bisturiu, ci un aparat de fotografiat.

M-am hotărât să fiu eu acea persoană și am ales, ca protagonist al fotografiilor mele, spitalul. Fotograful este, până la urmă, un individ care selectează din multitudinea de subiecte posibile ceea ce i se pare relevant. Totuși, ceea ce pentru mine s-a născut natural, pentru alți fotografi (din cei puțini cu care am vorbit) ori nu s-a născut deloc, ori privesc această ”naștere” ca pe un eveniment lipsit de sens. Plecând de la aceste păreri, mi-am stabilit o listă de obiective de îndeplinit, preconcepții de dărâmat și alte judecăți de construit.

Planuri și obiective pentru fotografia medicală?

Ceea ce mi-am propus să obțin prin acest blog este legitimitatea fotografiei medicale. Spitalul este un spațiu al contrastului puternic (motiv pentru care îl și fotografiez, de obicei, în alb-negru), al vindecării, al transformărilor vitale, al deciziilor cruciale, al morții uneori și al schimbărilor spectaculoase într-un corp bolnav. Mi-am propus să privesc acest spațiu cu ochii curățați de obiceiurile cotidiene, să îi analizez geometria și atmosfera prin sticla distorsionată a subiectivității. Mi-am propus să arăt că esteticul intră și în definiția spitalului, al activității medicale.

Un alt obiectiv este acela de a informa medicii în legătură cu fotografia medicală și cu latura ei științifică. Voi prezenta exemple de medici și spitale din alte țări care folosesc acest instrument în activitatea lor clinică, știițifică și pedagogică.

Acest blog, inclusiv în varianta sa extinsă (urmează să fie dezvoltat și un site pe același domeniu) va deveni principala resursă a tuturor celor interesati de fotografia medicală.

Pentru ”non-medici” și ”non-fotografi”, sper ca acest blog să fie încă un mod de a arăta ce înseamnă să adăugăm o fărâmă de dragoste în tot ceea ce facem.

Autor: Cristina Bobe

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>